Pentru a înțelege de ce deviza Marii Britanii este în franceză și nu în engleză, trebuie să faceți o scurtă excursie în istoria acestei țări uimitoare situate în insulele britanice.
Stema Marii Britanii
Marea Britanie este o țară cu o lungă istorie care a trecut prin mai multe cuceriri. În forma sa actuală, stema Marii Britanii a existat de la domnia reginei Victoria, cea mai populară și iubită regină a britanicilor.
În centrul stemei există un scut pe care, în primul și al patrulea trimestru, sunt trei leoparzi, pe care britanicii îi numesc „lei britanici” conform tradițiilor heraldice. Leopardii sunt emblema regilor Plantagenet și simbolul Angliei.
Al doilea sfert al stemei înfățișează un leu roșu, în picioare, simbolul Scoției, pe un fundal auriu. Al treilea sfert al stemei descrie o harpă de aur, care este simbolul Irlandei de Nord.
Un leu și un unicorn țin scutul pe ambele părți. Leul simbolizează Anglia, iar unicornul simbolizează Scoția.
Scutul este înconjurat de panglica Nobilului Ordin al Jartierei, care poartă inscripția în latină: „Honi soit qyi mal y pense”. Din limba franceză veche, deviza este tradusă „Rușine celui care gândește rău la asta”.
Există o legendă că la unul dintre punctele regale amenajate la curtea regelui Edward al III-lea al Marii Britanii, contesa de Salisbury și-a pierdut jartiera. Când regele Edward al III-lea a ridicat jartiera de pe podea, râsele au răsunat printre oaspeți.
Urmând cele mai bune tradiții de cavalerie din acea vreme, regele Eduard al III-lea a stabilit imediat ordinea originală, iar sintagma edificatoare „Rușine pentru cel care gândește rău la asta” a devenit deviza sa.
Mai jos, la poalele scutului, se află o panglică cu motto-ul britanic în franceză: „Dumnezeu și dreptul meu”. Există, de asemenea, trei flori descrise pe o tulpină: un trandafir, un ciulin și un trifoi. Încă din cele mai vechi timpuri, florile au fost un simbol mut al unității incasabile a Angliei, Scoției și Irlandei de Nord.
Stema este încoronată cu o cască de turneu de aur, pe care se află un leu încoronat de aur.
Deviza din Marea Britanie
Inițial, ortografia devizei britanice era „Diet et mon droit”, care tradus din franceza veche înseamnă „Dumnezeu și dreptul meu”. De-a lungul timpului, deviza s-a schimbat oarecum și acum sună ca „Dieu et mon droit”, care se traduce și prin „Dumnezeu și dreptul meu”.
De ce este motto-ul în franceză? Faptul este că, după cucerirea Angliei în 1066 de către normani și înfrângerea sașilor, nobilimea locală a Angliei, limba franceză a început să intre în viața de zi cu zi a nobilimii britanice.
În acele vremuri, franceza era considerată apogeul rafinamentului și al aristocrației, iar engleza era considerată limba sașilor nepolitici, inculți și a oamenilor de rând. A fost considerat o formă proastă să vorbești engleză.
Prin urmare, toată documentația, corespondența, înregistrările și chiar comunicarea dintre aristocrați și curtea regală au fost efectuate exclusiv în limba franceză.
În mod surprinzător, motto-ul britanic este scris și în franceză. În acele vremuri îndepărtate, părea destul de natural și nu poate decât să surprindă o persoană modernă.
