Socializarea Personalității Ca Fenomen

Cuprins:

Socializarea Personalității Ca Fenomen
Socializarea Personalității Ca Fenomen

Video: Socializarea Personalității Ca Fenomen

Video: Socializarea Personalității Ca Fenomen
Video: МАСТЕРА КАВЕРОВ. КАЗАХСКИЙ ФЕНОМЕН (SUB) 2024, Aprilie
Anonim

Socializarea unei persoane este procesul de asimilare a cunoștințelor, normelor sociale și atitudinilor psihologice care îi permit să funcționeze cu succes în societate. Acesta este un fenomen, fără de care este imposibil să ne imaginăm viața fiecărui individ, de aceea este necesar să luăm în considerare caracteristicile socializării individului și etapele acestuia.

Socializarea personalității ca fenomen
Socializarea personalității ca fenomen

Caracteristică

Socializarea individului ca fenomen este formarea unei persoane sub influența condițiilor sociale și a experienței. De fapt, aceasta este incluziunea activă a individului în viața publică. Acest fenomen este bilateral. Pe de o parte, include asimilarea experienței sociale de către o persoană prin intrarea în mediul său. Pe de altă parte, este reproducerea activă a legăturilor sociale de către un individ datorită activităților sale. Adică, o persoană asimilează experiența și permite mediului social să îl influențeze, dar în același timp el însuși exercită o influență din ce în ce mai reușită asupra societății din jur.

Termenul „socializare” corespunde conceptului bazat pe faptul că socialitatea fiecărei persoane și a fiecărui copil se reduce la nevoia de comunicare, în timp ce la început personalitatea este asocială. Se pare că socializarea unei persoane este un fenomen din cauza căruia un subiect inițial asocial se transformă într-o persoană socială care deține normele și modelele de comportament acceptate în societate.

Etapele socializării personalității

Există cinci etape principale ale socializării personalității. Prima etapă este socializarea primară, adică adaptarea individului la mediul social, de la naștere până la adolescență. Copiii acceptă experiența socială necritic prin imitație și adaptare la realitatea înconjurătoare.

A doua etapă este individualizarea. Acesta este un fenomen bazat pe dorința de a ieși în evidență. Aici se manifestă o atitudine critică față de normele sociale, un indiciu al unicității și dorința de a se distinge.

A treia etapă este integrarea, adică dorința de a se regăsi pe sine, locul său în societate. Dacă trăsăturile de personalitate de bază îndeplinesc așteptările sociale, integrarea este considerată de succes. Dacă acest lucru nu se întâmplă, socializarea personalității ca fenomen începe să se bazeze pe întărirea agresivității, refuzul individului de la individualitatea sa și alte trăsături negative.

A patra etapă se numește travaliu și este considerată cea mai lungă, deoarece acoperă întreaga perioadă a activității de muncă a unei persoane. În acest stadiu, persoana continuă să asimileze experiența socială și să o traducă în viața socială.

A cincea etapă este activitatea post-muncă, când o persoană transferă experiența socială acumulată generației mai tinere.

Se poate observa că socializarea unei persoane ca fenomen acoperă întreaga viață a unei persoane, permițându-i să fie un membru cu drepturi depline al societății.

Recomandat: